4. Cinema & Videograme
În această secţiune sunt adunate cele mai preţioase contribuţii de ordin cinematografic (filme documentare, filme artistice) care înfăţişează modul în care este percepută personalitatea lui Eminescu în zilele noastre.
Un studiu privind filmele dedicate lui Eminescu
“Luceafărul” (1986), un film de Emil Loteanu
” Un bulgăre de humă” (1989), un film despre prietenia dintre Eminescu şi Creangă
Partea I
Partea a II-a
Partea a III-a
Partea a IV-a
Partea a V-a
Partea a VI-a
Partea a VII-a
Partea a VIII-a
Partea a IX-a
Partea a X-a
Partea a XI-a
Luceafărul (2015)
„The Evening Star” – Phantom of the Opera Style (Part I)
„The Evening Star” – Phantom of the Opera Style (Part II)
„The Evening Star” – Phantom of the Opera Style (Part III)
” The Evening Star” – Phantom of the Opera Style (Part IV)
” The Evening Star” – Phantom of the Opera Style (Part V)
Eminescu versus Eminem
„Geniu sublim (Eminescu)”
Scenariul filmului a fost scris în anul 1966 de Cristian Petru Bălan, intrând oficial în portofoliul de scenarii al Centrului Cinematografic Bucureşti, în anul 1967. Deoarece scriitorul a emigrat în SUA, scenariul nu a mai putut fi fructificat. El este publicat la editura Western Publishing din Chicago, în anul 1996. Copii ale acestui scenariu se găsesc la biblioteca Academiei Române, Biblioteca Universităţii din Bucureşti ş.a.
„Un bulgăre de humă” (1989)
Film/Parodie la adresa lui Eminescu
Octav Minar (pseudonim al lui Octav Popovici; 8 noiembrie 1886 – 1967) prozator, traducător scenarist de film şi istoric literar. De origine armean, Octav Minar a fost licenţiat în Drept al Universităţii din Iaşi şi doctor în litere şi filosofie al Universităţii din Bucureşti, cu teza: „Metoda istorică şi estetică în cercetarea operelor literare”. A fost profesor şi avocat. A colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Rampa”, „Universul”, „Revista idealistă”, „Adevărul literar”, „Flacăra”, „Dimineaţa”, „Facla” şi „Viaţa literară şi artistică”. O parte dintre articolele sale sunt semnate cu pseudonimul O.M. şi Omin
Opera
• Eminescu comemorativ,Iaşi, 1914;
• Filosoful Conta. Viaţa şi opera. Poeziile. Cugetările lui postume,Iaşi, 1910;
• Caragiale. Omul şi opera,Iaşi, 1912;
• Artistul reginei (Grigore Manolescu),Iaşi, 1913;
• Eminescu în faţa justiţiei,Bucureşti, 1914;
• Umbra lui Christ,Bucureşti, 1914;
• Veronica Micle, muza lui Eminescu,Bucureşti, 1914;
• Quo vadis,Bucureşti, 1915;
• Delavrancea apărând pe Caragiale,Bucureşti, 1923;
• Critica literară în secolul al XIX-lea,Bucureşti, 1929;
• Moliere povestind copiilor,Bucureşti, 1930;
• George Coşbuc,Bucureşti, 1933;
• Simfonia veneţiană. Romanul unei mari iubiri: Eminescu – Veronica Micle,Bucureşti, 1936;
• Eminescu. Aspecte din viaţa şi opera poetului,Bucureşti;
• Patriotismul lui Eminescu (Geneza),Bucureşti
Ediţii
• Cum a iubit Eminescu. Pagini intime,Iaşi, 1911;
• Vasile Conta, Opere complete,Bucureşti, 1914;
• Veronica Micle, Dragoste şi poezie, ale lui pentru mine şi ale mele pentru dânsul,Bucureşti, 1923;
• I.L. Caragiale, Teatru,I-II, Bucureşti, 1924, Teatru inedit,Bucureşti, 1926;
• Mihai Eminescu, Probleme şi analize filosofice,Bucureşti, 1924;
• G. Coşbuc, Poeme şi poveşti,Bucureşti, 1932.
Antologii
• Iaşii în lumina vremurilor de altădată,Iaşi, 1911;
• Idei şi gândiri,Bucureşti
Traduceri
• F.M. Dostoievski, Romanul unui necunoscut,Bucureşti.
N.B. Sorin Alexandrescu, pe vremea cât era cercetător la Institutul de Literatură şi Folclor, a fost desemnat de G. Călinescu să îl ” desfinţeze” pe Octav Minar, acuzându-l de falsuri, elemente născocite, documente dubioase. Această pornire de ură a lui G. Călinescu a condus la acreditarea unei păreri greşite a posterităţii cu privire la cărţile tipărite de Octav Minar. Considerăm că este necesară o nouă analiză, mai ales după publicarea în anul 2000 a unui nou set de scrisori Eminescu Veronica, până atunci necunoscute.
1. ”EMINESCU, VERONICA, CREANGĂ “, de OCTAV MINAR
(primul film documentar românesc dedicat lui Eminescu)
PARTEA I
PARTEA a II-a
PARTEA a III-a
Detalii privind realizarea filmului „Eminescu, Veronica, Creangă„
2. ” Dumitru Panaitescu Perpessicius, vorbind despre Eminescu”
3.” Acad. Eugen Simion vorbind despre Manuscrisele eminesciene”
4. „Manuscrisele eminesciene”,
un film documentar de Alexandru Sârbu (1974)
5. ”Eminescu şi culisele unui asasinat politic”
documentar de ANDREI GHEORGHE
6. Constantin Barbu: Serial EMINESCU la TV 3 Craiova
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (I)
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (II)
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (III)
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (IV)
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (V)
„Codul uciderii lui Mihai Eminescu”, documentar de Constantin Barbu (VI)
7. “ Eminescu” , Realizator ION CARAMITRU
Partea I
Partea II
Partea III
8. ”MIHAI EMINESCU – MĂRTURIE DESPRE MINE ÎNSUMI” (2002), Realizator MUGUR VASILIU, Invitaţi: Vladimir Beliş, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Filipciuc, Theodor Codreanu, Nae Georgescu, Ilie Bădescu, Mihai Ungheanu, P.F. Teoctist
9. “Cu EMINESCU prin IAŞI”
10. ”Salvaţi casa lui Eminescu de la Văratec”
11. ”Casa memoriala VERONICA MICLE”
VEZI FILMUL
12. “Mihai Eminescu, Veronica Micle inedit”
(emisiunea “Doamne de poveste” 2011)
Partea I
Partea a II-a
13. „Veronica Micle şi Mihai Eminescu”
Poveste de iubire VERONICA-EMINESCU
14. “Acasa la Mihai Eminescu”
15. „ Memorialul Ipoteşti”
16. ”Convieţuirea cu Eminescu”
17. Despre “Fondul Eminescu” de la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti
18. “Locul unde a inceput povestea extraordinara de dragoste ascunsa a lui Mihai Eminescu”, by bunaziuaiasinews
“VERONICA MICLE”
19. Film Documentar “Mihai Eminescu”
20. Film documentar ” Eternul Eminescu”
21. Mihai Eminescu – „Călătorie virtuală în absolut”, un film de Anca Damian, producător Ministerul Culturii
(în curând şi pe acest site)
22. ” O rămâi”, Un film inspirat din opera lui Mihai Eminescu
23. ” Sanctuarul lui Eminescu”
Salvaţi Casa lui Eminescu de la Văratec
24.”I.CREŢU – Activitatea ziaristică a lui Mihai Eminescu”
Partea I-a
Partea a II-a
25. „Mihai Eminescu – Jurnalist Politic, Omorât la comandă”
26. ”Despre boala si moartea lui Mihai Eminescu “
” Eminescu şi Perpessicius” 2012
” Piese rare şi unicate din Arhiva şi Biblioteca I.C. Rogojanu” (2012)
” Cuvânt la căpătâiul lui Eminescu” – Ianuarie 2012
„Biserica Uspenia unde a fost botezat Eminescu„
Apel – Salvaţi casa lui Eminescu de la Văratec !
Călătorie pe aleea lui Eminescu de la Belu
Copii recită din Eminescu (2012)
„Dor de Eminescu”
” Ecouri eminesciene”
” Dumnezeirea la Eminescu” (1995)
„Eminescu”
Eminescu la Cernăuţi
Portret Eminescu (1964)
Mihail Sadoveanu recitând din Eminescu (1965)
Film documentar despre Sibiu (1967) – placa memorială Mihai Eminescu
De ce scria Eminescu ? Însemnări de Nichita Stănescu (1967)
Nicolae Ceaușescu depune coroane de flori la mormântul lui Eminescu (1969)
Mari prietenii literare: Eminescu şi Creangă (1969)
Interviu cu Gh. Botez, directorul Bibliotecii Mihai Eminescu – Iași
(1969)
Comemorare Eminescu (1969)
Expoziţie Eminescu (1970)
Documentar Eminescu (1971), de Tudor Vianu
Documentar Eminescu în serialul ”Moșteniri pentru viitor” (Nichita Stănescu vorbind despre Eminescu)
(1977)
Moment Poetic Eminescu – 1988 (recită Paul Ioachim)
Bucureştii lui Eminescu (1990)
Convieţuirea cu Eminescu (2010)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (I)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (II)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (III)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (IV)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (V)
Eminescu în Arhiva Multimedia a Televiziunii Române (VI)
Charles de Gaulle îl citează pe Eminescu !
” Vrem stat naţional, nu stat cosmopolit „
Eminescu, ultimul romantic
Comentariul şi lectura Tudor Vianu, recită Mihail Sadoveanu
(1975)
Pe urmele Eminescului
Locuri şi mărturii ale biografiei literare eminesciene
Vezi
” Eminescu şi Călinescu”
Sadoveanu: să ne aducem pururea aminte de Eminescu
Șerban Cioculescu, vorbind despre Eminescu (1971)
Prof. N. Georgescu despre editarea poeziilor lui M. Eminescu
Eminescu – Antidot la uitare
G. Călinescu – M. Eminescu -Poetul nepereche
„Românie – plai cu dor”
Emisiune de Rodica Lupu (19.06.2011)
Creangă, Eminescu, Veronica Micle
27. ” Mircea Micu în dialog cu N. Georgescu: despre arestarea lui Eminescu”
28. “Petru Creţia vorbind despre Ipoteştii lui Eminescu”
29. ” Andrei Şerban la Ipoteşti: Un Eminescu care vă vorbeşte vouă”
30. Adrin Dinu Rachieru – „Eminescu după Eminescu”
31. ” Ultimele zile ale lui Eminescu”
32. Sculptorul Nicolae Pascu – „Bustul lui Eminescu”
Tudor Călin Zarojanu ” Despre Eminescu”
Ovidiu Moceanu şi Doru Munteanu evocându-l pe Eminescu
” Vremea trece, vremea vine”
Viorica S. Constantinescu ” Dicţionar de cultură poetică Eminescu”
Florin Aurel Ţuscanu ” Sentimentul religios în opera lui Eminescu”
Iulian Costache despre „Eminescu – Negocierea unei imagini”
Tudor Vianu ” Portret Eminescu în Amintirile lui Slavici”
Dan C. Mihăilescu ” Despre omul din scrisori”
Constantin Barbu, Mircea Micu şi N. Georgescu la lansarea de carte ” Codul Invers” (2009)
Horia Bădescu ” Ideea de Eminescu”
Eugen Simion, ” Eminescu, un ultim romantic”
Valeriu Râpeanu ” Despre Eminescu şi cultura română”
” Gheorghe Sărac – Eminescu contemporanul nostru”
Vezi
Prof. univ. dr. N. Georgescu, George Roncea şi Daniel Roxin, în dialog despre Eminescu
Varujan Vosganian despre Eminescu
Prof. Constantin Barbu despre Memorialul Eminescu
Gh. Bucur ” Conștiința continuității dacice la
Eminescu„
33. Horia Zilieru, „Elogiu adus Bălăucăi”
34. Petre Anghel, ” Despre Eminescu şi nevoia de modele”
35. Alexandru Cristian Miloş, ” Eminescu, victima unui asasinat politic !?”
36. Theodor Codreanu, ” Despre Eminescu şi canonul occidental”
N.Georgescu ” Eminescu – omul politic”
N. Georgescu ” Eminescu astăzi”
37. Horia-Roman Patapievici ” Prelegere cu tema Eminescu şi viziunea paradiziacă” – Chişinău, ianuarie 2012
Eusebiu Ştefănescu, ” Dor de Eminescu”
Acad. Solomon Marcus ” Poetica matematică în opera lui Eminescu”
Despre sfârşitul lui Eminescu
Vasile Danci Moroşanu în dialog cu Mircea Bostan
Experiența Eminescu, cu Acad. D. Vatamaniuc, I.Caramitru și Aurelian-Octav Popa
Mărturie despre mine însumi, cu Acad. D. Vatamaniuc și prof. V. Beliș
Film documentar Eminescu (2014)
Realizatori: Miruna Moraru şi Virgil Diaconescu.
Lansarea Colecţiei de carte ” Biblioteca Mihai Eminescu”, la Biblioteca Metropolitană Bucureşti, proiect coordonat de prof.dr. Constantin Barbu (15.06.2012)
Au participat: Prof. Univ. dr. Adrian Năstase, Artişti, Academicieni, Eminescologi, ziarişti etc
37. Prof. dr. Nae Georgescu, Prof. dr. Teodor Codreanu, dr. Gheorghe Ene, Victor Roncea, jurnalist, despre Eminescu.
38. Academica – Eternul Eminescu
15.01.2008
Participă: conf. univ. dr. Agnes Erich, dr. George Coandă, Lucian Grigorescu
39. Lansare de carte: Iulian Costache „Eminescu Negocierea unei imagini” Un film de Vasile Mureşan – Murivale
40. „Eminescu – Flacără şi Geniu” 2012
41. Tudor Vianu despre Eminescu
G. Călinescu despre Eminescu
Perpessicius despre Eminescu
42. ” Miroase-a flori de tei de Eminescu”
43. ” Pe urmele lui Eminescu” (2012)
44. I.P.S. Calinic ” Vorbind despre Eminescu” (2012)
45. Grigore Vieru, ultima înregistrare filmată -ianuarie 2009
(Ultima seară din viaţă a petrecut-o la un concert organizat la Cahul, unde l-a sărbătorit pe Eminescu )
Spiridon Cîrstocea, vorbind despre bastonul lui Eminescu
Valentin Coşereanu despre Eminescu la Putna (1)
Valentin Coşereanu despre Eminescu la Putna (2)
Mircea Dogaru ” Eminescu, mereu contemporan”
” Eminescu şi aromânii” (Partea I-a)
” Eminescu şi aromânii” (Partea a II-a)
” Eminescu şi aromânii” (Partea a III-a)
” Eminescu şi aromânii” (Partea a IV-a)
” Eminescu şi aromânii” (Partea a V-a)
” Eminescu shi Armanjli”
Prof. Ion Buzea ” Despre Eminescu” (1994)
Prof. Ion Buzea, ” Despre Eminescu” (1995)
Nicolae Dabija ” Despre Eminescu”
Mihai Eminescu omagiat la Libraria ” SOPHIA”- Bucuresti, ianuarie 2012
Mihai Eminescu-poetul nepereche- emisiune radio
Adrian Păunescu ” Eminescu este în această naţie”
Mihai Cimpoi ” Mihai Eminescu Dicţionar Enciclopedic „
Academicienii Mihai Cimpoi şi Vasile Bahnaru despre Eminescu
Simpozion Eugen Simon despre Mihai Eminescu (Târgovişte, 16 ianuarie 2013)
„Teama de Eminescu” – film documentar
„Misterioasa moarte a Poetului Mihai Eminescu”
Statuia lui Mihai Eminescu de la Iasi
Fantoma lui Eminescu. La Văratec
Prof. N. Georgescu despre ediţiile de poezii Eminescu
Dumbrăveni și valoarea europeană a lui Eminescu
Eminescu și China
Interviu (1971) cu Zoe Dumitrescu – Bușulenga Vezi Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu – Bușulenga) Vezi Interviu Mircea Badea cu Zoe Dumitrescu -Bușulenga (2000) (partea I) Vezi Interviu Mircea Badea cu Zoe Dumitrescu -Bușulenga (2000) (partea a II-a) Vezi Eusebiu Stefănescu la premiile UZP ( Eminescu Ziaristul) 28 -iunie 2013, la Muzeul Literaturii București ( by „Ziariști online”) Vezi Miruna Munteanu în dialog cu acad. Eugen Simion şi Victor Crăciun despre Eminescu (Ianuarie 2014) Vezi Iuliana Ciugulea despre Eminescu (Ianuarie 2014) Vezi Cuvântul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Academia Română, 15 Ianuarie 2014 Vezi Ediţii ale operei lui Mihai Eminescu în Biblioteca Sfântului Sindod Vezi Varianta color *2014* a filmului ” Eminescu, Veronica, Creangă” Vezi Salonul National ” Mihai Eminescu”, editia Ianuarie 2014 Bucuresti, Palatul Parlamentului (Partea I-a) Vezi Salonul National ” Mihai Eminescu”, editia Ianuarie 2014 Bucuresti, Palatul Parlamentului (Partea a II-a) Vezi N. Stănescu și Geo Bogza despre Eminescu (1967) Vezi Doi sori (film documentar despre M. Eminescu și Zoe Dumitrescu Bușulenga) Vezi Acasă la Veronica Micle Vezi Nepoata Veronicăi Micle Vezi Eminescu la Mânăstirea Neamț (2014) Vezi Eminescu la Vânători Neamț Vezi Dumitru Grumăzescu – Reconstituirea lui Eminescu într-un anticariat Vezi Gh. Bucur, ” Eminescu – conștiința continuității dacice ” Vezi Ambasadorul Marii Britanii recitând din Eminescu Vezi DOREL VIȘAN, recital EMINESCU Vezi DOREL VIȘAN, ”EMINESCU- om și geniu” Vezi MIRCEA CĂRTĂRESCU, Despre Eminescu și romantism Vezi NICOLAE DABIJA Despre Eminescu Vezi Doi cărturari romașcani ( Violeta Lăcătușu, Gh. A.M. Ciobanu) în dialog despre Eminescu) Vezi LUCIA OLARU NENATI, Despre Eminescu – Jurnalist Vezi UZPR – ”Seratele Eminescu”, Institutul Cultural Român, București, 08.12.2014, I.P.S. Teodosie Tomitanul Vezi UZPR – ”Seratele Eminescu”, Institutul Cultural Român, București, 08.12.2014, Prof. univ. dr. Nicolae Georgescu Vezi UZPR – ”Seratele Eminescu”, Institutul Cultural Român, București, 08.12.2014, G-ral dr. Mircea Chelaru Vezi UZPR – ”Seratele Eminescu”, Institutul Cultural Român, București, 08.12.2014, Doru Dinu Glăvan Vezi ”La steaua care-a răsărit” Recital Emil Boroghină Vezi Gala de decernare a Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu Botoșani, 2014 Vezi Manifestări Eminescu (ianuarie 2014) Partea a II-a Vezi Constantin Barbu – Despre Eminescu ( 21.09.2014) Vezi Despre Eminescu, cu dragoste Vezi Ipotești – casa Poetului Vezi Dan Puric – la Ateneul Român ( 15 iunie 2014) Vezi Klaus Werner Iohannis – mesaj de Ziua lui Eminescu (15. 01.*15) Vezi Viorel Cosma – Violon d * Ingres, Eminescu Ascultă
MIHAI EMINESCU, SUFLUL VIU AL ISTORIEI GETO-DACILOR
(Lucrare prezentată la „Congresul civilizaţiei traco-geto-dacilor” Ediţia I, Buzău, România, 2016)
Prof. Ecaterina Chifu
Mihai Eminescu, geniu universal, vine din „nemărginirea timpului1” să ne dea „din ramurile gândului1” imboldul de a face eforturi ca „totul să fie dacizat2” la noi, în România Mare, adică să se revină la acel univers plin de armonie şi de pace, în care se respectă legile juste, favorabile românilor, sperând în reînvierea virtuţilor neamului românesc, moştenite de la Daci. M. Eminescu, „cea mai înaltă conştiinţă românească4” este poetul de geniu care a ridicat un templu poeziei în spiritualitatea românească şi universală, poet a cărui personalitate a atins dimensiuni enciclopedice ale cunoaşterii, fapt ce i-a permis să evoce istoria neamului nostru în tablouri vii, de o neasemuită frumuseţe şi expresivitate. Iubind poporul român, Eminescu a subliniat în versuri şi în articole din ziare, precum şi în manuscrise, unitatea lui etnică străveche, spirituală, religioasă, susţinută de o limbă unică, tradiţii şi obiceiuri identice, port asemănător al românilor din spaţiile ce le-au populat, precum şi de legi nescrise care trebuie a fi aplicate conform „jus ollache /ollachorum8” adică după obiceiul pământului. „Nu existã nici o deosebire între rasa românã din Muntenia, Moldova, din cea mai considerabilã parte a Ardealului şi a Ţãrii Ungureşti. E absolut aceeaşi rasã, cu absolut aceleaşi înclinări şi aptitudini.8”. „Românii nu sunt nicăieri colonişti, venitúri, oamenii nimănui; ci, pretutindenea unde locuiesc, sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi conlocuitorii lor8″.
Aducând drept argumente asemănările lingvistice din spaţiul românesc, Eminescu conchide: „O unitate atât de pronunţatã a limbei dovedeşte o unitate de origini etnice8”.
Limba română era vorbită pe teritorii largi de Dacii ce au migrat spre toate punctele cardinale, înmulţindu-se numeric. El menţionează într-un articol din „Timpul2” :cum avarii conduşi de Martin şi Comentius în anul 579, vorbeau aceeaşi limbă cu geţii.
În recenzia din „Convorbiri literare2” la lucrarea lui Iulius Jung, „Die Anfänge der Romanen(Kritisch cthnographische Studiem)” apărută la Viena, în anul 1876, favorabilă ideii noastre naţionale, îndeosebi ideii de continuitate, Eminescu, pornind de la întrebarea „Stăruit-au românii în aşezările lor din Dacia Trăiană sau au trecut Dunărea în vremea lui Aurelian şi au reocupat Dacia în sec. al XII-lea?2” demonstrează cu argumente solide că teoria vidului nu este valabilă, că Dacii au continuat existenţa în vatra lor strămoşească. Poetul a pus mereu în lumină permanenta continuitate şi statornicia poporului român în opera literară şi în publicistică. Poetul naţional M. Eminescu a fost printre primii intelectuali români care a încercat „restaurarea” originii dacice, militând pentru realizarea „Daciei Mari” prin Societatea „Carpaţi” şi activitatea publicistică. El era mândru de fizionomia românilor, având ca strămoşi Dacii, apreciaţi de etnograful Hoffman(sec. al XVIII-lea), menţionat de poet în „Timpul2” unde a redat observaţia acestuia: „Dezvoltarea craniului la rasa românã e admirabilã, cã sunt cranii care meritã a fi în fruntea civilizaţiei8”„Fiţi voi romunculi, eu simt în mine dacul7” afirma Eminescu în anul 1880, într-o variantă a poeziei „Ai noştri tineri” pentru a se distinge de cei ce susţineau curentul latinist.
Venit din eternitate şi întors în eternitate, Eminescu, dorea la „trecutul mare, mare viitor1” în România pe care o invoca cu multă iubire „Ţara mea de glorii, ţara mea de dor1” ce trebuie apărată cu toate forţele. „Scrisoarea III1” evocă, prin glasul lui Mircea cel Bătrân, vitejia strămoşilor noştri ce l-au înfruntat pe „Darius al lui Istaspe1” şi „Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încape1” ce-au dorit „pământ şi apă1” şi s-au făcut „toţi o apă şi-un pământ1”. Acest episod este reluat şi în poemul „Gemenii1”.
Eminescu a intenţionat să redea în piesele sale de teatru istoria neamului românesc, evocând figuri reprezentative: Decebal, Dochia, Mircea cel Bătrân, Horia, Avram Iancu, Mureşan, pe cei din neamul Basarabilor şi al Muşatinilor.
Mihai Eminescu era fascinat de civilizaţia geto-dacică de care a luat cunoştinţă din cronicele vechi, din biblioteca lui Aron Pumnul sau din cursurile de la Viena ale profesorul său de istorie Ernst Rudolf Neubauer, scriitor, autor de cărţi, poezii, studii, basme, ce a pus în lumină „lumea veche a Dacii6”. Unele din temele poetice eminesciene sunt inspirate de concepţiile despre viaţă şi moarte ale Dacilor şi ale zalmoxianismului: „Genaia3”(proiect de poem dramatic ce trebuia să redea o cosmogonie originală, conform miturilor dacilor), „Decebal3”(piesă de teatru în versuri ce evocă pagini zguduitoare din istoria Daciei”), „Miradoniz1”(poem ce redă universul mirific al spaţiului ancestral), „Memento mori1”(poem în care Dacia apare într-un cadru natural plin de feerie, în contrast cu alte ţări evocate în această „Panoramă a deşertăciunilor1”), „Sarmis1”( are ca personaj pe „Pe Sarmis, craiul tânar din Getia cea veche1” redă iubirea idilică dintre doi tineri, într-un decor de vis, iubire ce se vrea durabilă, dincolo de spaţiu şi de timp, ca la neamul „nemuritorilor”, revenind ca un lait-motiv versurile:
„Iar caii albi ai mării şi zimbrii zânei Dochii
Întind spre apă gâtul, la cer înalţă ochii1”.
.În „Sonete1” poetul se lasă copleşit de basmul „zânei Dochia” ce îndeamnă la visare”). „Glossa1”este catehismul poetic eminescian, fiind realizată prin versuri-sentinţe ce amintesc de înţelepciunea Dacilor, de Legile Belagine). Poemul „Gemenii1” evocă figuri istorice ca Sarmis, Tomiris, Brigbelu. Primele versuri redau locul de vecii al „regilor dacici”:
„O candelă subţire sub bolta cea înaltă
Lumină peste regii cei dacici laolaltă,
Cari tăiaţi în marmur cu steme şi hlamide
Se înşirau în sală sub negrele firide. 1”
La nunta lui Brigbelu participă şi zeii Daciei:
„Brigbelu, rege tânăr din vremea cea căruntă,
Pe zeii vechii Dacii i-a fost chemat la nuntă.
Frumos au ars în flăcări prinosul de pe vatră,
Pe când intrară oaspii sub bolţile-i de piatră.
În capul mesei şade Zamolxe, zeul getic,
Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic.
În dreapta lui sub vălul de ceaţă mândrul soare,
În stânga-i şade luna sfioasă, zâmbitoare… 1”
Figura frumoasei mirese, Tomiris „Odor cu păr de aur şi ochiul înţelept” seamănă cu cea a femeilor din neamul Dacilor: „În păru-i lung de aur se învălea, Tomiris1”.
Zamolxe, participant la nuntă, alături de soare şi lună este „Sămănător de stele şi-ncepător de vremuri1” şi însumează principiul unirii într-un întreg ce cuprinde toate părţile, care se influenţează unele pe altele, preluând calităţile totului, conform credinţei Dacilor. El, marele zeu, capătă proporţii gigantice în viziunea lui Sarmis, ce apare ca un strigoi, după ce a fost ucis de fratele lui geamăn, Brigbelu:
„Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte
Şi decât toată lumea de două ori mai mare,
Îşi pierde-n ceruri capul, în jos a lui picioare.
Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceaţă,
Cum din adânc ridică el universu-n braţă,
Cum cerul sus se-ndoaie şi stelele-şi aşterne,
O boltă răsărită din negure etern,
Şi, decât toată lumea de două ori mai mare,
În propria lui umbră Zamolxe redispare. 1”
În „Povestea Dochiei şi ursitorilor1” apare mitul Dochiei şi precum şi al ursitoarelor, implicate în destinul oamenilor, una urându-i fiului Dochiei să fie mare împărat, alta viteaz şi înţelept, iar altă ursitoare îi prezice „viaţă fără moarte şi tinereţe fără bătrâneţe1”, ca în concepţia Dacilor zamolxieni, idee preluată de Petre Ispirescu în „Basmele românilor”.
În poemul „Strigoii1” apare iar Zamolxe(„moartea morţii şi învierea vieţii!1”) care este invocat de magul „uitat de moarte1” să dea viaţă reginei dunărene, Tomiris, de o frumuseţe ideală(ca mai toate figurile feminine eminesciene, cu ochii albaştri şi părul lung, blond, asemenea Dochiei), iubită de Arald, avar venit de pe Volga:„Duh dă-i tu, Zamolxe, sămânţă de lumină/ Din duhul gurii tale ce arde şi îngheaţă1”.
Se spune doar şoptit că Eminescu era un „iniţiat” dar nu şi cine l-a iniţiat, unde a avut loc iniţierea. D-l profesor Dumitru Copilu-Copilin, la lansarea cărţii „Eminescu în circuitul universal”(Editura Bibliotheca) a spus că nu se ştie nimic despre viaţa lui Eminescu de la 16 la 17 ani, după plecarea de la Blaj şi trecerea munţilor în regat(Ţara Românească). Este imposibil să nu fi poposit şi la Mânăstirea Sinaia, unde erau atâtea cărţi şi manuscrise şi preoţi învăţaţi. Nu întâmplător s-au descoperit la Sinaia plăcuţele de aur unde era scrisă istoria Dacilor. Cineva le păzea acolo, din moşi strămoşi, căci au existat mereu tăinuitori, păstrători ai credinţei străvechi.
Faptul că a dus o viaţă monahală poate fi confirmat de nuvela „Cezara”(o scriere de tinereţe), căci călugărul Ieronim, personaj ce iese din mănăstire în urma unui călugăr bătrân şi are înfăţişarea poetului. În acest caz, a avut acces la acele cunoştinţe transmise pe cale orală, din preot în preot, încă din timpul şcolii zamolxiene, căpătând calităţi de a accede la comunicarea cu entităţi spirituale, cum s-a demonstrat în zilele noastre, că fiecare fiinţă emite biofotoni ce circulă cu viteza luminii în univers, cum susţine de d-l prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan(„Inteligenţa materiei”).
Magul din „Povestea magului călător în stele1” iniţiat în tainele lumii, al cabalei, un iluminat, îi dă învăţătură fiului de împărat, cel ce află de la seraf(un înger) că toţi oamenii, după un vechi mit strămoşesc, au stele în cer care pier la moartea lor, acesta însă nu are, căci Marele Creator a pus în el semnele geniului:„Cum toate-s el şi dânsul în toate e cuprins/ Astfel tu vei fi mare ca gândul tău întins1”. În zborul lui prin spaţiu, fiul de împărat este asemenea luceafărului, plutind ca solomonarii, prin „cer de stele1” străbătând distanţe incomensurabile în câteva clipe.
În „Odin şi poetul1” autorul îşi doreşte să întâlnească în mare „Pe zeii vechi şi mândri ai Valhalei1” şi imaginează un dialog cu Odin(frate cu Zamolxe) spunându-i:„Ca un luceafăr am trecut prin lume1” şi evadează în visul de iubire cu o zână a mării, proiectând astfel o posibilă fericire. Acolo îl întâlneşte pe Decebal ce-l întreabă ce mai face regatul său „ce Dacia se numea1” şi despre cetatea lui, Sarmisegetuza. Poetul o vede strălucitoare, „cu pietre scumpe, ca de granit1” prin coroana regelui(simbolizând Dacia viitoare) şi îi vorbeşte de decăderea romanilor.
Legătura transcendentală dintre Eminescu şi spiritul dacic susţine d-na Lucia Olaru Nenati că are la bază situarea vechii sale case de la Ipoteşti pe o construcţie dacică6.
Decebal, fiu „al Daciei vechi3” figură legendară, luptător pentru libertatea dacilor, este evocat în poemul dramatic „Decebal3” impresionează prin caracterul său, el, căruia Roma îi plătea tribut, stăpânea o ţară întinsă. Decebal spune că, deşi învins, povestea neamului de dac va pătrunde în cartea de istorie. El compară cu marea Dacul, care-i când „un diluviu….când murmuire3”, „o infinită armonie”(„Astfel e dacul. El se avântă-n luptă /El luptă… apoi piere3”). El îl avertizează pe regele iazigilor, prieten al Romanilor, Iaromir, că, dacă Dacia cade, toate popoarele dornice de cuceriri vor năvăli în Roma, căci Dacii sunt cei care au pornit dezastrul ei. La confruntarea dintre Daci şi romani participă şi zeii Daciei, înfruntându-i pe ai duşmanilor, apoi se retrag în mare: „Zeii daci ajung la marea ce deschide-a ei portale, / Se reped pe trepte nalte şi cobor în sure hale3”).
Fiinţa supranaturale, „zmeii Daciei3” se implică în conflict. Decebal impresionat de jertfa Dacilor, îndurerat de soarta neamului său, văzând că ducii daci cântă, râd, bând vin cu otravă, cu părul albit subit, aruncă într-o prăpastie coroana şi rosteşte un blestem cumplit asupra romanilor: „Zeci de secole urcarăţi, zeci de secole să cădeţi/ Viaţa voastră să nu fie decât o lungă cădere!/ Cum aţi omorât voi un popor, astfel să muriţi şi voi!3” şi alege să moară cu demnitate. Într-o variantă prezentată pe scenă la Chişinău, după un scenariu de Mihai Prepeliţă, este inclusă şi poezia „Rugăciunea unui dac1” bătrânul dac fiind chiar, „Sânge al lui Burebist3”, Diurpaneu, regele ce i-a încredinţat lui Decebal conducerea Daciei, considerându-l viteaz şi bun strateg şi care-l înfruntă pe Traian. El îi cere pacea Daciei, dar, văzând dezastrul adus de romani, îşi doreşte intrarea în „veşnicul repaos1” prin extincţia totală, contrară concepţiei Dacilor ce se vor nemuritori şi cere de la Demiurg chinuri cumplite: „Până-oi uita durerea şi voi putea să mor1”.
Poezia începe cu evocarea mitului creaţiei, prezent şi în gândirea strămoşilor noştri, în „Vede”, idei preluate în Rig-Veda, creaţie indiană, asemenea versurilor din prima parte a „Scrisorii I”:
”Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici sâmburul luminii de viaţă dătător,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Căci unul erau toate şi totul era una;
Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată,
Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi:
Au cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi1?”
Demiurgul, spune poetul: „El este moartea morţii şi învierea vieţii! 1” cum credeau Dacii despre destinul lor, dirijat de Zamolxe. Mulţi eminescologi cred că prin această poezie, Eminescu şi-a anticipat moartea, fiind un vizionar, poezia capătă accente dramatice, mai ales că în dialogul cu divinitatea se foloseşte persoana I:
„Gonit de toată lumea prin anii mei să trec,
Pân’ ce-oi simţi că ochiu-mi de lacrime e sec,
Că-n orice om din lume un duşman mi se naşte,
C-ajung pe mine însumi a nu mă mai cunoaşte,
Că chinul şi durerea simţirea-mi a-mpietrit-o,
Că pot să-mi blestem mama, pe care am iubit-o –
Când ura cea mai crudă mi s-ar părea amor…
Poate-oi uita durerea-mi şi voi putea să mor.
……………………………………………
Străin şi făr’ de lege de voi muri – atunce
Nevrednicu-mi cadavru în uliţă l-arunce,
Ş-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,
Ce-o să asmuţe câinii, ca inima-mi s-o rumpă,
Iar celui ce cu pietre mă va izbi în faţă,
Îndură-te, stăpâne, şi dă-i pe veci viaţă! 1”
În lungul poem „Memento mori1”(Panorama deşertăciunilor), Eminescu aminteşte de faima şi decăderea popoarelor antice, evocând cu dragoste „raiul Daciei1”:
„Lângă râuri argintoase, care mişcă-n mii de valuri
A lor glasuri înmiite, printre codri, printre dealuri,
Printre bolţi săpate-n munte, lunecând întunecos,
Acolo-s dumbrăvi de aur cu poiene constelate,
Codrii de argint ce mişcă a lor ramuri luminate
Şi păduri de-aramă roşă răsunând armonios.
Munţi se-nalţă, văi coboară, râuri limpezesc sub soare,
Purtând pe-albia lor albă insule fermecătoare,
Ce par straturi uriaşe cu copacii înfloriţi
Acolo Dochia are un palat din stânce sure,
A lui stâlpi-s munţi de piatră, a lui streşin-o pădure,
A cărei copaci se mişcă între nouri adânciţi. 1”
Acest univers mirific, cu „luncile de roze1” şi plin de „flori mândre dumbrave1” cu murmur de izvoare şi lumini paradisiace, cu soare, lună, stele, unde se află palatul Zânei Dochia este evocat cu mult dor:
„Peste podul cel uşure, zâna Dochia frumoasă
Trece împletindu-şi părul cel de-auree mătasă,
Albă-i ca zăpadă noaptea, corpu-i nalt e mlădiet,
Aurul pletelor strecoară prin mânuţele-i de ceară
Şi prin haine argintoase străbat membrele-i uşoare,
Abia podul îl atinge mici picioarele-i de-omăt. 1”
Dacia apare ca „împărăţia Zeilor”, ea este un tărâm de vis în viziunea poetului, unde revin „sufletele mari, viteze” ale eroilor Daciei în „şiruri luminoase1” ca prin „poarta de la rai1”:
„Ăsta-i raiul Daciei veche-a zeilor împărăţie;
Într-un loc e zi eternă, sara-n altu-n vecinicie,
Iar în altul, zori eterne cu-aer răcoros de mai;
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei,
După moarte vin în şiruri luminoase ce învie,
Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai1.”
Evocarea acestui ţinut mirific al „Vechii Dacii” este făcută ca o proiectare în viitor a renaşterii Daciei Mari, proiect în care credea cu ardoare şi pentru care a plătit cu viaţa. Acest tărâm mirific apare şi în nuvela „Cezara” în descrierea insulei lui Euthanasius de o rară frumuseţe, loc ales de poet pentru o iubire extraordinară, dar şi pentru o moarte lină, ca o disoluţie în elementele naturii. Şi cum să nu iubească Eminescu această ţară ce a cunoscut-o foarte bine, străbătând-o în lung şi lat cu trupele de teatru, culegând folclor şi cunoscându-i istoria pe viu.
Concluzii:
Eminescu, „omul universal” a creat o epopee lirică a mitului dacic, îndrăgostit de trecutul glorios al poporului român. El rămâne, „steaua polară a literaturii române9” „expresia integrală a sufletului românesc10” şi „soarele literelor româneşti5” care „şi-a asumat statutul etnic de dac5” şi „a lăsat testamentar credinţa în necesara asumare a condiţiei etnice superioarei civilizaţii dacice străbune5”.
Bibliografie şi note:
1)Mihai Eminescu – „Poezii şi proză” – Editura Cartea Românească”, 1974;
2) Mihai Eminescu – Opere, vol. IX, XII; Ediţie criticã întemeiatã de Perpessicius – Editura Academiei Române, Bucureşti, 1980;
3) Mihai. Eminescu – „Opera dramatică. Lucrări originale” – Editura Vestala, Bucureşti, 2001 p 29;
4)Gheorghe Gavrilă Copil – Revista „Noi. Dacii” nr.87, 2016;
5)Gheorghe Bucur –„Mihai Eminescu şi asumarea statutului etnic de dac”(revista „Dacia magazin”, nr.84, 85, decembrie, 2012, ianuarie, 2013;
6)Lucia Olaru Nenati – Revista „Adevărul Moldovei”.
7)Mihai Popescu – „Eminescu şi părintele istoriei” – „Dacia Magazin” nr.108, 109, decrmbrie, 2014;
8)Radu Mihai Crişan – „Eminescu interzis. Gândirea politică” Editura Tibo, Bucureşti, 2009;
9)Ştefan I. Stăiculescu – „Mihai Eminescu, Steaua Polară a literaturii române” – revista „Dacia magazin” nr.96, 97, decembrie, 2013, ianuarie, 2014;
10)Theodor Codreanu – „Eminescu incorect politic” – Editura Scara Print, 2014.